somnologie.ro logo
 
  Index Despre noi Contact  
www.somnologie.ro
despre sforait  
despre OSA   
diagnostic    
terapie     
links      
 


Despre sforăit

Sforăitul este o tulburare a somnului care de multe ori împiedică odihna pe timpul nopții, dar este important mai ales ca simptom al unor afecțiuni respiratorii mai grave, cum sunt Sindromul de apnee în somn (SAS), Apneea obstructivă în somn (OSA) sau Sindromul de rezistență a căilor aeriene superioare (UARS).

Sforăitul indică de obicei un somn insuficient și cu probleme, iar în cazul vieții în cuplu se estimează că și somnul partenerului este serios afectat. Multe cupluri dorm chiar în dormitoare separate din această cauză. Un studiu desfășurat în SUA a arătat că tratarea sforăitului prin metoda CPAP a asigurat ambilor parteneri minim o oră suplimentară de somn în fiecare noapte (Mayo Clinic Proceedings 1999;74:939-66).

Prevalența sforăitului

Circa 38% din persoanele între 25-34 ani sforăie, iar procentul crește la peste 53% pentru persoanele cu vârste cuprinse între 45-54 ani. (BMJ 1997;314:860).

Conform Asociației Britanicie pentru Sforăit și Apnee în Somn (British Snoring and Sleep Apnoea Association), 41.5% din populația Marii Britanii sforăie, iar statisticile efectuate în SUA arată că 45% din adulți sforăie cel puțin ocazional, iar 25% sfărăie în mod regulat.

Prevalența sforăitului crește până la vârsta de 60 ani, după care scade, ceea ce s-ar putea datora timpului mai scurt petrecut dormind de către persoanele în vârstă și totodată speranței de viață redusă la persoanele care sforăie și au OSA.

Predispoziția la sforăit

Sforăitul este mai frecvent în rândul bărbaților și persoanelor supraponderale și se amplifică cu vârsta. Între 30-35 ani, circa 20% dintre bărbați și 5% dintre femei sforăie în mod regulat, iar la 60 ani procentul crește la circa 60% dintre bărbați și 40% dintre femei. Totuși nici tinerii nu rămân neafecați. În urma unui sondaj efectuat de Universitatea Erlangen din Germania în rândul studenților la medicină, a rezultat că 61% din subiecții de ambele sexe sforăie, după cum au indicat partenerii acestora.

Bărbații sunt mai predispuși la soforăit. Din cele circa 15 milioane de persone care sforăie în Marea Britanie, 10,4 milioane sunt bărbați și doar 4,5 milioane sunt femei. Conform Vancouver Sleep and Breathing Center, raportul între bărbați și femei este de circa 2:1, dar se echilibrează cu creșterea vârstei.

Sforăitul este favorizat la persoanele care dorm pe spate.

5.6% dintre copii sforie în mod obișnuit (Pediatrics Nov, 2001)

Corelația sforăit - apnee în somn

Aproximativ 62% din populația adultă din SUA are probleme cu somnul cel puțin câteva nopți pe săptămână, iar circa 20-40% din persoanele care sforăie sunt afectate și de apneea obstructivă în somn (OSA), conform National Sleep Foundation / SUA. Aceeași sursă estimează că o persoană cu OSA netrata este de 3-4 ori mai probabil să fie afectată de accident vascular cerebral sau infarct de miocard. De asemenea acești pacienți sunt afectați mai frecvent și de alte afecțiuni ale inimii și de hipertensiune arterială.

La persoanele care sforăie și sunt afectate de apneea în somn, terapia cu un dispozitiv CPAP a avut ca efect scăderea tensiunii și reducerea riscului de infart cu 20% (The Lancet 2002; 359: 204-210).

 

Sunetul sforăitului


Aproape 85% din persoanele care sforăie emit un zgomot care depășeșete 38 decibeli, care este echivalent cu zgomutul traficului pe o autostradă. (studiu efectuat de HealthEast și Stanford Sleep Disorders Clinic)

Cum apare sforăitul?


În mod normal mușchii gâtului și ai planșeului gurii mențin calea aerului deschisă asfel că respirația este neîngreunată și fără obstacole. În timpul somnului, acești mușchi se relaxează astfel că traseul aerului se îngustează, în mod special la inspirație. Sforăitul apare în general când vălul palatin, uvula (omușorul), eventual și baza limbii încep să vibreze intermitent ca urmare a turbulențelor în fluxul de aer.

Un amănunt interesant este că astronauții sforăie mult mai rar în spațiul cosmic, pentru că în lipsa unei forțe graviataționale părțile superioare ale căilor aeriene nu mai colapsează.



Sforăitul apare când există o obstrucție în calea fluxului de aer în zona din spatele nasului și gurii, unde partea superioară a faringelui și baza limbii se întâlnescu cu vălul palatin și omușorul (lueta). În această zonă există țesuturi moi care sub efectul greutății pot coborî, blocând parțial circulația aerului. Sforăitul se produce când aceste structuri încep să vibreze.


sforait si apnee - gura, valul palatin, omusorul...

 

Factori care predispun la sforăit

  • consumul de alcool sau somnifere, deoarece acestea produc relaxarea musculaturii gâtului
  • persoanele supraponderale sau obeze (în special persoanele cu țesut adipos în jurul gâtului - diamentrul peste 43 cm)
  • respirația pe gură, care poate fi cauzată de guturai, deviație de sept sau polipi
  • dormitul pe spate - deoarece această poziție favorizează obstrucția căilor aeriene
  • fumatul, deoarece acesta roduce inflamația și chiar umflarea mucoasei căilor aeriene
  • conformația anantomică (ex.: maxilarul mic, omușorul mare etc) sau chiar forma capului - la persoanele cu capul mai apropiat de forma rotudă țesuturile au o distanță mai mică de parcurs până la obstrucționarea căilor aeriene (Sleep and Breathing 2001;5:79-91)

Factori favorizanți

Tonus muscular scăzut în zona limbii și gătului. Când musculatura este prea relaxată (în timpul somnului adânc sau din cauza somniferelor sau alcoolului) limba sau alte structuri moi (vălul palatin, omușorul) se interpun în calea aerului.

Țesuturi moi voluminoase prezente în zona gâtului. Copii sforăie adesea datorită amigdalelor sau polipilor voluminoși. Persoanele supraponderale au depuneri de țesut adipos în zona gâtului. Vălul palatin sau omușorul prea lung, chiștii sau tomorile pot deasemenea îngusta căile aeriene superioare, favorizând sforăitul, dar acestea sunt cazuri rare.

Căi nazale obstrucționate. Căile nazale blocate ("nasul înfundat") necesită un efort suplimnetar pentru a trage aer în cursul inspirației. Astfel se crează o depresiune în faringe, care trage țesuturile moi înspre interior și duce la sforăit. Din acest motiv persoanele care suferă de alergii, guturai sau sinuzită cel mai adesea sforăie. De asemenea, un nas nasul deformat sau un sept nazal cu deviație pot duce la asemenea obstrucții.

Este sforaitul periculos?

Sforăitul este nu numai o problemă socială, ci și una medicală. Sforăitul deranjează ritmul normal al somnului și privează pacientul de odihna necesară. Totodată, sforăitul sever este de multe ori simptomul unor probleme serioase de sănătate, cu efecte grave pe termen lung, cum este apneea obstructivă în somn.

Când sforăitul puternic este frecvent întrerupt de episoade de blocare completă a respirației. În cazurile serioase pot avea loc mai mult de șapte întreruperi ale respirației pe oră, fiecare durând 10 secunde sau mai mult. Au fost semnalate cazuri de apnee în somn pentru care s-au înregistrat chiar 300 asemenea evenimente pe noapte. Aceste întreruperi ale respirației reduc drastic concentrația de oxigen în organsim, ceea ce forțează inima să pompeze mai puternic.

Un alt efect al apneei în somn este faptul că pacientul este nevoit să doarmă superficial și să întrețină un tonus muscular ridicat petru a putea întreține fluxul de aer spre plămâni. Din cauza odihnei insuficiente, persoanele care sforăie și sunt afectate de apnee în somn pot manifesta somnolență în timpul zilei, fapt ce poate avea consecințe multiple cum sunt scăderea productivității muncii, sau riscuri crescute de accident auto sau la manipularea echipamentelor periculoase. Pe termen lung, apar complicații ca hipertensiunea arterială sau diferite afecțiuni ale inimii.

Is snoring dangerous?
Sforăitul nu este o boală. De fapt este atât de frecvent încât se poate argumenta că este aproape normal.

Totuși sforăitul puternic poate fi un semn că musculatura relaxată din zona gâtului permite o îngustare excesivă a căilor aeriene și că în cursul unei inspirații nu se poate asigura suficient aer. (Chest 2003;124:2309-23)

Uneori respirația se oprește timp de 10 secunde sau mai mult, până când se produce un reflex de trezire parțială care face ca respirația să fie reluată. Dacă au loc minim 10 astfel de întreruperi pe noapte, se consideră că pacientul suferă de sindromul de apnee în somn (SAS). SAS este de nouă ori mai frecvent la bărbați decât la femei, apare mai frecvent la persoanele supraponderale și majoritatea celor afectați sforăie puternic. Bărbații cu o circumferință a gulerului de 43 cm sau mai mult au 30% șanse să sufere de SAS.

Unii pacienți afectați de sindromul de apnne în somn se trezesc brusc cu o senzație de înecare sau de sufocare și cu un horcăit zgomotos, alții se trezesc doar parțial, dar suficent pentru a spori tonusul mușchilor gâtului și a redeschide căile aeriene. Pot avea loc sute de astfel de apnee într-o noapte, fără ca cei afectați să fie conștienți. Deloc surprinzător, o persoană afectată de SAS nu se va simți odihnită după un estfel de somn tulburat și cu întreruperi (microtreziri). Partenerul unui pacient afectat de SAS poate observa că somnul acestuia este agitat și cu întreruperi ale respirației, încheiate cu un sforăit sau horcăit brusc și sonor.

În medicina somnului se utilizează în mod obișnuit o scală de evaluare a gradului de somnolență în timpul zilei, numită Scala de Somnolență Epworth.


Epworth Sleepiness Scale

How likely are you to doze off or fall asleep in the following situations, in contrast to feeling just tired? This refers to your usual way of life in recent times. Even if you have not done some of these things recently try to work out how they would have affected you. Use the following scale to choose the most appropriate number for each situation:
  • 0 if you would never doze off
  • 1 for a slight chance of dozing
  • 2 for a moderate chance of dozing
  • 3 for a high chance of dozing
Situation
Chance of dozing
Sitting reading
.....
Watching TV
.....
Sitting (inactive) in a public place
(for example, at the theatre, at a meeting)
.....
As a passenger in a car for an hour
.....
Lying down to rest in the afternoon if circumstances would permit
.....
Sitting talking to someone
.....
Sitting quietly after lunch (no alcohol)
.....
In a car, while stopped for a few minutes in traffic
.....
Scala de Somnolenta Epworth

Cât de probabil este să adormiți în următoarele situații, în contrast cu senzația de a fi doar obosit? Aceste întrebări se referă la modul Dvs. de viață uzual din perioada recentă. Chiar dacă nu ați făcut aceste lucruri recent, încercați să vă închipuiți cum v-ar fi afectat. Folosiți scala de mai jos petru a alege cel mai potrivit număr pentru fiecare situație:
  • 0 - nu ați adormi niciodată
  • 1 - mici șanse de a adormi
  • 2 - șanse medii de a adormi
  • 3 - mari șanse de a adormi
Situația
Șansa de a adormi
Citind în pozița șezând
.....
Vizionând la TV
.....
Șezând (inactiv), într-un loc public (de exemplu la teatru, la cinema, sau la o ședință)
.....
Pasager într-o mașină pentru o oră
.....
Întins pentru a vă odihni după-amiaza dacă circumstanțele permit
.....
Așezat și discutând cu cineva
.....
Așezat liniștit după un prânz fără alcool
.....
În mașină, în timpul unei opriri de câteva minute în trafic
.....


În funție de scorul la chstionarul de mai sus, medicii somnologi pot estima dacă pacientul este somnolent în timpul zilei și dacă sunt necesare mai multe investigații.

Dacă sunteți somnolent în timpul zilei și credeți că sindromul de apnee în somn ar putea fi cauza, vă sfătuim să consultați un doctor, care vă va îndrepta către un laborator de somnologie pentru o examinare polisomnografică.

Hipertensiunea și bolile cardiace sunt mai frecvente la persoanele care sforăie, atât bărbați cât și femei (Journal of American College of Cardiology 2000;35:308-13). Aceasta se poate datora parțial deoarece multe persoane care sforăie sunt supraponderale, dar un alt motiv poate fi faptul că până și sforăitul moderat implică o parțială obstrucție a căilor aeriene, deci o oxigenare insuficientă în timpul somnului - fapt ce are consecințe grave asupra sistemului cardiovascular. Se recomandă persoanelor care sforăie să solicite medicului verificare periodică a tensiunii.

Calitatea vieții.

Sforăitul deranjează nu numai somnul altora, ci de cele mai multe ori și somnul persoanei care sfoărie. Aceasta poate afecta calitatea vieții și "funcționarea" organismului în timpul zilei. De exemplu, studenții care sforăie tind să obțină rezultate mai slable la examene (Student British Medical Journal 1998;6:182). De asemenea, s-a semnalat o corelație între sforăit și durerea de cap în timpul zilei (Neurology 2003;60:1366-8).

Ce poate face pacientul

  • Scăderea în greutate ar putea scădea șansele de a sforăi
  • Evitarea alcoolului, tranchilizantelor și somniferelor în ultimele 4 ore înainte de culcare
  • Puneți o nucă, un dop de plută sau chiar o minge de tenis într-o șosetă și fixați-o pe spatele bluzei de pijama cu două ace de siguranță
  • Ridicați capul patului cu circa 10 cm punând cărămizi sub picioare, pentru a micșora efectul gravitației asupra țesuturilor moi din zona gâtului; nu folosți o pernă groasă doarece aceasta va curba gâtul și doar va agrava problema
  • Încercați să dormiți cu un guler sub ceafă pentru a preveni curbarea gâtului
  • Dacă sofrăiți numai când respirați pe gură, asigurarea unei respirații nazale poate scădea șansa de a sforăi; există dispozitive care țin nările deschise sau care țin gura închisă însă acestea au o eficiență redusă și sunt incomode și greu de folosit

In țările occidentale există o largă ofertă de produse împotriva sforăitului, mai mult sau mai puțin eficiente. Numai în Statele Unite sunt înregistrate peste 300 patente de dispozitive anti-sforăit. Unele dintre acestea au mai degrabă un efect dăunător decât unul benfic, contribuind la privarea de somn - cum sunt dispozitivele care trezesc pacientul în momentul în care începe să sforăie. Altele, cum ar fi diferite soliții pe bază de plante sunt doar ineficiente, în pofida sloganelor publicitare (Health Which? - XII.2001).

Există totuși câteva dispozitive care în anumite cazuri s-au dovedit eficiente, cum sunt cele care împiedică dormitul pe spate sau dispozitivele care modifică poziția mandibulei (prin mutarea mandibulei înspre înainte, căile aeriene superioare sunt deschise mai larg).

În pofida tuturor acestor încercări, adevărul este că dacă o persoană sforăie, aceasta nu se află sub controlul său. Un medic cu simțul umorului remarca: Dacă un dispozitiv anti-sforăit funcționază, probabil că funcționează pentru că te ține treaz.

Ce poate face medicul - Poate fi vindecat sforăitul puternic?

În cazul sforăitului foarte puternic - care se manifestă în orice poziție sau care este foarte deranjand pentru restul familiei - puteți apela la medic pentru a investiga dacă nu sunteți afectat de apnee în somn. Un medic ORL va examina nasul, gura, vălul palatin și gâtul și va indica dacă este necesară corectarea unei obstrucții nazale (deviație de sept sau polipi). O examinare în laboratorul de somnologie ar putea fi necesară pentru a determina cât de grav este sforăitul și dacă este cuplat cu apneea în somn, afectând sănătatea pacientului.

În unele țări cum este Marea Britanie, există posibilitatea folosirii la recomandarea stomatologului sau ortodontistului a unor dispozitive care fixează mandibula într-o poziție mai avansată. Aceste dispozitive trebuie fabricate special, pe măsura pacientului (nu se recomandă achiziționarea unui dispozitiv "de gata") și se fixează în gură în timpul nopții. Unele studii arată că aceste dispozitive pot reduce sforăitul la anumiți pacienți, în special la cei care sforăie fără a avea apnee în somn. Totuși anumite dezavantaje fac ca aceste dispozitive să nu fie foarte populare: se pot aplica doar pe o dantură sănătoasă și necesită o igienă sporită pentru prevenirea infecțiilor, sunt costisitoare (circa 1000 €) iar de multe ori trebuie înlocuite după circa 2-3 ani, pot cauza dureri ale maxilarului, uscăciune a gurii sau hipersalivație.

Doctorul / medicul vă poate sfătui privid diagnosticarea și tratamentul de urmat.

Metodele chirurgicale

De-a lungul ultimilor 20 de ani au fost puse la punct diferite tehnici chirurgicale la nivelul vălului palatin sau omușorului: uvulopalato-faringoplastia (populară în anii '80), interveții de palatoplastie cu laser (populare în anii '90) sau cu un ac incandescent (palatoplastie diatermică), proceduri de ablatie prin radiofrecventa ("somnoplastie") care au în general scopul de a îndepărta țesuturile sau straturile considerate "în exces" și / sau de a produce cicatrici care întăresc o parte din țesuturile moi. Pe lângă faptul că sunt invazive și ireversibile, metodele chirurgicale nu sunt întotdeauna eficiente iar de cele mai multe ori eficiența lor este doar temporară, după câteva luni sau ani sforăitul revenind. Spre exemplu, la intervievarea după 18 luni a unui număr de pacienți asupra cărora s-a efectuat o "somnoplastie", 78% dintre aceștia au declarat că încă sforăie puternic (Journal of Laryngology and Otology 2002;116:116-8). De asemenea, aceste procedee pot lăsa pacientul cu diferite complicații mai mult sau mai puțin deranjante, incluzând modificarea vocii, recuperare lentă după intervenție, senzația de uscăciune a gâtului sau alte probleme (5-10% din persoanele operate au semnalat că în timp ce beau lichide o parte din cantitatea de lichid pătrunde în nas). În ultimul timp s-au încercat și metode chimice (de exemplu cu tetradecil-sulfat) cu scopul de a induce o cicatrice și de a produce întărirea țesuturilor moi, dar efectul este temporar. Atât aceste metode cât și cele bazate pe implaturi nu sunt diponibile pe scară largă iar efectele adverse sunt insuficient documentate.

Terapia cu mască și aer sub presiune.


O abordare complet diferită, neivazivă și complet fără riscuri este metoda CPAP (continuous positive airways pressure - presiune continuă pozitivă a căilor aeriene). Această metodă implică purtarea unei măști din silicon în timpul nopții, care este atașată la un aparat. Aparatul asigură un flux de aer sub presiune, care menține căile aeriene superioare deschise. Înlăturând obtrucțiile, această metodă previne nu numai sforăitul, ci și apneea obstructivă în somn și este în prezent cea mai utilizată metodă petru tratamentul acestora. În țările occidentale contravaloarea aparatelor CPAP este suportată de casele de asigurări de sănătate, când pacientul a fost diagnosticat cu apnee în somn.

Dacă se utilizează o mască mică, ce acoperă doar nasul, metoda se mai numește n-CPAP (CPAP nazal). Există și variante mai complexe de aparate, de excemplu BiPAP (cu două nivele de presiune) sau aparate cu autoreglare a presiunii.

De la apariția acestora și până în prezent, aparatele CPAP au devenit tot mai performate, mai silențioase și mai mici. De asemenea, tehnologia de construcție a măștilor și materiale folosite au evoluat mult, astfel că în prezent măștile sunt confrotabile iar pacienții se obișnuiesc de regulă în câteva zile.

Curiozități despre sforăit


Unii oameni de știință susțin că sforăitul era util omului primitiv, pentru că speria animalele de pradă pe timpul nopții

Churchill și Mussolini sunt vestiți pentru sforăitul lor puternic

Un doctor de la Universitatea Minnesota a observat că 12% dintre cei care sforăiau produceau un zgomot care depășea 55 decibeli (limita legală de poluare fonică pe timpul nopții în statul Minessota). "Ar putea fi arestați pentru tulburarea liniștii publice" a declarat acesta.

 
 
  Index Despre noi Contact ^ sus

© 2005 Clinica NewMedics